Zi după zi – 9 - Giuseppe Ungaretti

Înverșunatul pământ, înfricoșătoarea mare
Mă țin rupt de mormântul
Unde acum putrezește
Sărmanul trup…
Nu contează … aud parcă tot mai limpede
Vocea din suflet
Pe care nu știam să o apăr aici…
Mă izolează, ca o sărbătoare, mereu prietenoasă,
Cu fiece minut,
În secretul ei simplu…


Traducere – Nicoleta Dabija

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.