cînd închid ochii îmi sticlesc în cercuri privirile strivite –
licuricii licăritori –
sau poate ecourile luminii din creier •
mă sinucid în möbius cu revolverul de ghips –
mă spînzur de infinit cu ecouri –
trăim într-un misterios univers pliat •
forma începutului nu se pierde în forma întregului –
ea, ce e cu siguranţă şi forma sfârşitului •
tatonări cu piele d᾿ecouri –
stropi de paşi risipiţi în vid •
totalitarismul nu-i doar poate nici măcar în primul rînd –
o realitate politică –
ci o aberaţie psihologică latentă în fiecare din noi •
las ferocea mea melancolie să se înalţe dincolo de atmosferă
– în vid – dincolo de vid – în parinirvāṇa •
luna-şi coboară stropii reci –
spre coloanele deja inexistente –
ce-o contemplă cu tăcută absenţă •
stropii palorii în ecourile clipei •
se stinge deviind în chemare sensul ce-ar fi putut să fie •
am apărut dintr-o contradicţie –
pe care am dezvoltat-o în permanenţă –
spre centrul tautologiei ei implozive •
de dincoace de sine – pînă-n tăcut graal –
pînă-n nemarginile ei fără infinit şi fără finit –
mereu respirîndu-l pe dincolo •
căci să ştii înseamnă să descifrezi –
plămînii gîndului meu sînt plini de neant •
lacrima inimii –
poate oare să găsească obrazul pe care să curgă •
20
nu cred c-am să învăţ a muri vreodată –
pentru mine moartea nu poate să însemne un simplu fapt –
ci doar un moment enstatic •
moartea – o evanescenţă fără sentiment •
dacă spun că nu – el n-o să mă creadă –
iar de spun că da eu n-o să izbutesc să mă cred... •
calul visat s-a topit în cer –
între aer şi fugă –
s-a topit între evadare şi exil –
ca trenul cu vagoane de noapte •
lucrul în sine e o tautologie, însă o tautologie pură –
iar ca atare centrul tuturor fenomenelor posibile –
ce nu-s altceva decît nişte contradicţii •
da, contradicţia e ecoul tautologiei •
muzica pune întrebări cu lacrimi de răspunsuri –
suspensiile muzicii plîng
Distribuie: