Lucia Eniu - poeziile altor autori

şi masa de pe care cad fulgii de zǎpadǎ cu lamele în ochi • şi
timbrele care au orbit pe cǎrţile poştale cu paloarea-ntre degete •
şi moartea în tǎcerea de litere • pǎmîntul care se topeşte pe cînd
abia, abia mai respiri • masca masca în care veşnic cazi! •şi roşul

ciudate cuvinte reci • pierdut, pierdut prin ţevi de somn • ca
vechile cǎderi întulburate de negru-alb • sparte sînt mîinile de
sticlǎ • decedat-au umbrele insectelor cu sexele fragile • o,
moliciune neagrǎ prin care mǎ strecori cu verbul înainte • ca un

apă – multă apă pe partitură şi destin • pe incestul nocturn al
orbului desfigurat de melancolie • pete – mă uit la mîinile
mele electronice – numerice • sunt un pătrat electronic pe un
ecran • uşa – pata – bricheta – dispersia autohipnotică • sau

zdrenţele zbîrnîie şi plouă – motorul îl explorez murind •
nefiinţele se tîrăsc pe muchii de-ntuneric • cineva neîncepe
– ceva se descepe • oblică – solitudinea se mai poate încă
arunca foarte departe • pătrund în această părăsire de sine

stelele înoată prin fluviile vidului • stranie lumină adormită în
curenţii de aer – cupă de mister pentru neant • spiritul – da, şi
neantul sângele lui profund • sînt Făurarul Verbului – cu sevami de lumină peste bezna-mi labirintică de rădăcini • amurgul
mi-e ca o stingere spartă cu strune de vise • respir în palatul

unde începe oceanul privirii (s) • această jumătate a numărului 8 •
această palidă jumătate a infinitului în picioare • purtată de un abis
masiv de muzică • peste planete sălbatice de anamneză • pustiite
de apele de iarbă ale zărilor de amnezie • ca adîncurile unor

zdrenţele obscure ale fictivului cu trupul de umbră şi mîinile
aprinse-n real • întinderi de sunete aride sub paraşutele
misterioase ale ecourilor • ecranele elastice îşi întind înstrăinate
infinitul imaginii • noaptea plimbă cozi cu absintul în cometă •

dacă mi-aş scoate toate pietrele din suflet – aş putea clădi,
nou meşter manole, oare o biserică? • nimeni se aruncă-n
dumnezeul mort – dar unde sunt cioburile suferinţelor sparte •
de ce aş mai privi un ţărm cu gândul departe – o gură plină cu

copac înconjurat de păduri de ecouri • argint înlăcrimat de
fantasme • monadă nomadă spălată de depărtările diferenţelor
– minus ca o plantă îngustă • unul îl ţin în centrul a tot ce mă
strădui să pierd • ei, copacii pleacă din mine – sau ele,

banal boreal – muncă albastră – trudă caleidoscopică • voi,
temelii ascunse ale iluziei • schelet rampant al mirajului – al
celei mai mari reptile care e lumea • griji de glaspapir • focuri
de artificii ale precarităţii • fantasmele-s pansamentele