Zbor frânt

Autor:Irimescu Daniel


Adăugat de: Irimescu Daniel

marți, 13 decembrie 2016

Ascult cum muntele tace,
Și liniștea lui clocotește,
Când vântul, pe creste-i aleargă,
Și-n murmurul văilor crește.

De-atâta durere, îmi pare,
Cum codrii se sting într-un hohot,
Și frunze grăbite-i cad triste,
Pe glia bolnavă, în ropot.

Norii storc lacrimi amare,
Adânc îmbibate-n pelin,
Pe trupul rănit, care moare,
Greu însetat de-al său chin.

Păsări se vaită în triluri,
Și-n zbor se avântă și plâng,
Spre zări nourate cu smoală,
Ce zboruri de gheață își frâng.

Cad aripi măiastre din ceruri,
Iar zările albastre apun,
Cu lacrimi topite din ceară,
Din vechiul Icar, ce-l răpun.

Clipa-l aruncă spre ‘nalturi,
Iar lanțuri ce-l leagă se rup,
În zborul spre bolți luminoase,
Căzute pe bravul lui trup.


vezi mai multe poezii de: Irimescu Daniel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasă legendă, versuri pe măsură. îmi place foarte mult tabloul de fundal ! Felicitări !
stefan doroftei doimaneanu
joi, 15 decembrie 2016