XV9.1 Goștasb. Rostam plecă în Kabul pentru a-l ajuta pe fratele său, Șeghad - Firdousi

Iată ce mi-a spus bătrânul, de cunoaştere-nsetat,
har având, darul vorbirii, plin de amintiri din vechi:
În haremu-i de copile Zal avu o sclavă; ea
dulce triluia din glasu-i şi din strune de viori;
roaba tânără aduse-n lume-un fiu că Luna-n cer
dinaintea strălucirii lui pălea; el semăna
şi la chip şi la statură lui Sam, mândrul cavaler,
şi vrăjiţi erau părinţii de fecior. Mari învăţaţi
şi-astrologi, şi căpetenii din Kaşmir şi din Kabul,
oameni care se afundă în ştiinţă, credincioşi
Domnului, cu toţi veniră, cu-astrologice tăbliţi
indiene-n mâini, și-olaltă începură-a socoti
zodiile spre-a cunoaşte ce-i ursiră-acolo-n cer


pruncului frumos la faţă. Dar văzând socoata lor
uimitoare, se priviră ochi în ochi zicând lui Zal,
care-i a lui Sam odraslă: „O, tu, brav moştenitor
al înaltei stirpe care-i răsfăţată-n zodiac,
ne-aşezarăm toţi pe lucru taina cerului cătând;
dar nu este priincioasă pentru pruncul tău de loc !
Când acest copil ce-i chipeş va fi om şi-o dobândi
vitejie şi putere, nimici-va-ntregul neam
al lui Sam al lui Nariman; pustii-va şi-acest tron;
şi va umple de zâzanii Seistanul, tulburând
şi-ale Persiei meleaguri; viaţa tuturor va fi
plină de amărăciune, şi-or rămâne-n viaţă, tari,
din voi prea puţini la număr." şi Destan fiul lui Sam
fu mâhnit de-aceste vorbe; îl chemă într-ajutor
pe Acel care împarte direptate pe pământ:
„O, tu, sfântă Călăuză ! Cerul ce se-nvârte-i sub
tălpile-ţi ; şi-n orice lucru sprijin mi-eşti şi adăpost;
mă deprinzi înţelepciunea şi adevăratul drum;
cerul l-ai zidit şi aştrii; fie să nădăjduim
toată fericirea; fie împlinite-orice dorinţi
şi odihna şi tot ceea ce ne face fericiţi !"
Zal, mai-marele, numindu-l pe feciorul său Şeghad,
maică-sa-l păzi 'şi după ce fu înţărcat şi când
se făcu frumos că inimi fermeca, şi gângurea
și privea la toate-n juru-i; dar când ţâncul se mări,
Zal de-ndată îl trimise lângă şahul din Kabul.
Nalt la trup era flăcăul cât un falnic chiparos,
un viteaz îndemânatic la arcan şi buzdugan.
Şahul din Kabul privindu-l socoti că este demn
şi de tron şi de coroană; de-al său chip se bucură,
fata-i dărui drept soaţă, el fiind din neam de şahi.
Îi trimise, laolaltă cu copila-i, tot ce-avea
în haznaua-i uriaşă, demn de el, şi ce păzea
grijuliu, ca pe-un măr proaspăt, să nu aibă teamă neam
de răufăcătoare zodii. Toţi mai-marii din Iran
şi din Hindustan vorbiră despre Tahamtan şi-un câşti,
pielea cea de bou cerută, an de an, Kabulului.

Notă informativă :
câști - Venit, profit.

Prinţul din Kabul gândi că, Şeghad ginere-i fiind,
Rostam, carele-i stăpânul din Zabulistan, necum
n-o mai aminti de câştiul ce nu face un derham.
Dar când se-mplini sorocul, oamenii lui Tahamtan
cîştiul iarăşi şi-l cerură, tot Kabulu-astfel mâhnind.
Şeghad fu mâhnit de fapta rea a fratelui Rostam,
dar nu spuse nimănuia, numai celui din Kabul
şah, destăinuindu-i taina: „De-astă lume sunt sătul,
şi de orice-ngăduinţă pentru frate-meu mă spăl,
fiindcă fără de ruşine unelti-mpotriva mea.
Ce dacă mi-i frate vârstnic ori străin , mintos sau tâmp?
Noi să-i pregătim un mijloc de a ne pica în mreji;
ni s-o duce vestea-n lume prin ăst fapt atât de-nalt !"
Amândoi se sfătuiră şi, în gândul lor smintit,
se-nălţară peste Lună; dar, cum zice-un înţelept
<<Cine altuia rău face, se va căina amar>>."
Noaptea, cei doi nu-şi găsiră pic de somn pân' se ivi
Soarele în pisc de munte, şi vorbiră cum şi când
va pieri din lumea asta numele lui Tahamtan,
şi de lacrimi se vor umple ochii, inima lui Zal.
Şeghad zise către şahul din Kabul : „Vom izbuti,
dacă pregăteşti un praznic; caută să mi-i pofteşti
pe toţi marii, vin să fie, muzică şi cântăreţi.
Pe când ne vom bea noi vinul, aspru tu îmi vei grăi,
şi, în miezul cuvântării tale, mă vei ocărî;
eu, făcutul de ocară, voi pleca-n Zabulistan,
şi acolo mă voi plânge chiar de şahul din Kabul
dinaintea celui frate, celui tată, şi-oi vorbi
că eşti necioplit din fire şi eşti dintr-un josnic neam.
Rostam, iute la mânie, pentru mine va veni
în Kabul, faimoasa ţară. Tu, un loc pentru vânat
vei alege chiar în drumul lui Rostam, şi vei săpa
gropi; le vei săpa să-ncapă-n ele Tahamtan şi Rakş,
le vei împăna adâncul cu lungi spade şi cu lănci,
şi ţăpuşe lucitoare, vârfu-n sus, mâneru-n lut.
Pune să se sape multe decât prea puţine gropi,
dacă vrei să scapi de păsuri. Pune-o sută de dibaci
săpători, la gropi să sape, şi nici Lunii nu-i grăi;

Notă informativă :
Derham (drahmă), a 30-a parte dintr-un dinar de aur; în acelaşi
timp înseamnă măsură de greutate variind între 3-12 grame.

şi-apoi gura la hârtoape s-o astupi şi nimănui
nu-i vorbi de toate-acestea."
Cu un pâlc de cavaleri
din Kabul bătu el drumul, pieptul plin de ură şi
buze pline de suspine; în serai la taică-său
norocos, Şeghad ajunse, duhul plin de viclenii,
capul plin de răzbunare. Zal văzându-l pe fecior
chip, statură, semeție ca de şah cu brate tari,
copleşindu-l cu belşuguri de-ntrebări, blând, drăgăstos,
primi, pe urmă-l duse la Rostam; se-nveseli
pahlivanul la vederea-i, şi-l găsi scăpărător
la pricepere şi duhul lui senin, şi-i zise-astfel:
„Nu putea să odrăslească din sământa unui Sam,
care-i leu, decât puternici şi viteji ! Cum îti mai merg
treburile pe la Curtea şahului de prin Kabul?
Ce mai zice despre mine şi de-acest Zabulistan?"
Şeghad îi dădu răspunsul: „Despre şahul din Kabul
nu-mi vorbi; odinioară era bun; cum mă vedea
îmi da binecuvântare, dar acuma, când bea vin,
mă tot hărțuie într-una; vrea să-şi nalte capul sus
peste capul tuturora; dinaintea-ntregii Curți
mi-a zvârlit ocări strigându-mi că sunt fiu din josnic neam !
El mi-a zis acestea :« Oare, până când mi-o tot vorbi
despre câştiu-acela ? Oare, nu ne vom împotrivi
Seistanului vreodată ? Nu-l voi mai numi Rostam:
la noblete, bărbăție decât el nu-s mai prejos !
Cât priveşte despre tine, nu eşti fiul lui Destan,
şi dacă ai fi cu-atâta mai puțin eşti pentru el ! »
Inima-mi de chin amarnic s-a umplut când m-a-njosit
astfel şi-ncă-n ochii celor mari, şi din Kabul plecai
alb la fată de mânie !" La cuvintele-i, Rostam
izbucni strigând: „Nimica nu rămâne-n veci ascuns !
Nu te zbuciuma de-acesta şi de țărişoara lui;
blestemată fie-i țara şi-al său tron şi diadem !
Eu cu mâna-mi l-oi ucide pentru toată spusa lui;
îl voi face ca-ntr-un tremur să se-nspaime cu ai săi;
te voi ferici, în locu-i te-oi înscăuna pe tron;
scoborâ-voi până-n pulberi soarta-i bună până-acum !"

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi