ALapis - poeziile altor autori

Fiecare schelă este un Icar
ce-și măsoară zboru-n sus, diurn,
cu o casă, sau cu-n turn.
O, și-atunci când cade,

Sub cerul acesta puternic, atârnând de stele
ca pânza unei corăbii nupțiale,
stau drept ca în nopțile-acele
de dragoste, și steagul îmi flutură

E un parfum al revoluției, plutind
în ampla ridicare către nouri
a schelelor de aluminiu și e
un gust de viață revărsat din lucruri.

Pe frunza sângeroasă a inimii mele
libelula Dora a adormit,
aurind cu ochii ei mari
cerul de stele

Nu-mi strica versurile mele, Adame,
din creierul meu gingaş
ca o balegă de stea!
Nu-mi stâlci, Ioane, cuvântul

lui Brâncuşi şi lui Bogdanovič

De la piramide încoace
n-am mai văzut munţi sculptaţi!

lui Bogdan

Homer te-a văzut
îmbrăţişându-te

Se dedică Dorei Stănescu

De ce mi-ai apărut Doamne
în timp ce eram asuprit

Tot timpul mă gândesc
ce-o fi gândit
tatăl meu în secunda în care
a murit!

Se dedică unicului meu Adam de Puslojič

Dacă scuturi din mine
toţi strămoşii mei,