ALapis - poeziile altor autori

Să nu găsesc în mine niciun strigăt
care străbate dincolo la tine,
să fie piatra, piatra şi tăcerea
o mare nemişcată de suspine,

Spânzuratul vânăt din grădină,
plin de rouă şi de frunze noi,
se-nvârteşte-n axa-i de lumină,
fără frică de ninsori şi ploi

A tăcut pădurea nervoasă ca o herghelie; pântecul ei,
valea mată şi rotundă, în bruma dealurilor: femeie goală între perne moi.
Cloşcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle
săteşti, - şi pe un dâmb din fund Dumnezeu a jucat table

Bang. Un sunet plin
trece rar ca o lumină
peste viaţa reculeasă şi deplină
dintr-un peisaj creştin.

Din ţara de miazănoapte vin păsări mari.
În somn le auzi vuietul rece
prin arborii mari ca o liră de oase.

De-ai fi fost crudă numai, și vicleană,
ți-as fi și astăzi câine credincios,
pândind câte-o privire, câte-un os,
în umbra ta, din mila suverană.

Val pal, stâncile arse,
albastrul sat într-un inel de var.
Femeile ţărmului au obraz de mărgean
şi se vând pe ștras şi suliman.

Tăcerea a înmărit luna.[...]
și tăcerea e atât de veșnică încât aud vrabia timpului fosnind
scurt între ramuri.[...]

În adânc, unde uitare nu e
şi doar în vis pătrunzi
prin al somnului fără de fund abis,
tu mă aştepţi în lacrimile de-altădată.

Cine rămâne prin neguri şi ploi
când milioane trec de strigoi?
Se clatină noaptea de negre drapele,
palid obraz luminează-ntre stele.