ALapis - poeziile altor autori

Oră de linişti stelare,
clar semn de lumi fără nume,
largul în ambru şi-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune.

Pe marginea mării de doliu, de-a lungul
şterselor urme ale rătăcirilor mele,
de-a lungul gemetelor din vechi osândite sub stele,
la Pontul Euxin izgonit cu pustiul şi gândul...

Limpede vânt zbura pe herghelii
când ochii tăi şi-au fost deschis fântânile,
când crenelurile şi turelele
şi-au spulberat în goluri stelele,

Cântec din larguri, prin golul orelor gemene,
ce stelară noapte prinde să ne legene.
Departe visul mi-l poartă catargele càndide.
Sub adieri tremură Tomis din genele-i palide.

De ce te-ai du când ştii că-n oră
şoapta destinului pândeşte,
când ştii că orice pas ne rătăceşte,
din pietre că ne poticnesc ispitele,

În larma orchestrei de negri, în lâncede cârciumi de lux
când tremură coama femeii din perne și vis
și palid e chipu-i și aprigă șoapta,
și-n zori pe-o faleză pe treptele-n spumă-ale mării

Soră, ce fericiţi suntem, soră,
acum, când lacrimile s-au sfârşit.
Când visul anilor s-a risipit,
soră, ce fericiţi suntem, soră.

eseu

din Contimporanul, nr. 46, 16 mai 1924

Mi-e veche inima: un menuet
captiv în ceasul unei jucării.
L-asculţi şi-ncerci în soarta lui să-l scrii
altfel: să-i stingi suspinul desuet.

Doamnă, tu eşti cel din urmă gând, mergi înaintea mea.
Când mor, cheamă steaua cea rea
Şi duşmanul pândind aţintit la pământ.