ALapis - poeziile altor autori

Ploi de martie, tragedie citadină,
arborii îşi fac semn ca surdomuții.
Pentru spectacolul de adio,
plângeți lacrimi de făină

Primăvară. Mi-amintesc:
izbucnise orchestra soarelui.
Pe fluviu dănţuiau sloiurile.
Pe câmp frângeau săbii luminile.

Într-un sfârşit, în marginea orelor moarte,'nalt şi aspru,
Turnul a crescut zi cu zi, noapte cu noapte
întemniţându-mă.
Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe.

Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca şoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.

Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roşu în fund
sau ca un cătun părăsit sunt
şi cojit în amurg ca un dâmb.

Pe voievodul nostru, răspus, l-au prins vrăjmaşii
şi, judecându-l după legea lor,
ucisu-l-au drept hoţ şi trădător
şi-n foc l-au ars, iar scrumul l-au spulberat cu paşii.

(fragment)

1

Fără tine
pe coaja pământului.
Singur cu gândul
în faţa mărilor.

Fată cu părul ca seceta,
cu dorul ca paiul,
cu inima ca luceafărul,
mi-aminteşti satul din chenarul livezilor,

E gol ca ochiul unui mort
spațiul căzut sub cer
în sânge, ca un luptător.