ALapis - poeziile altor autori

Unde vă duceţi, puteri părinteşti,
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Dacă te întreabă cineva
Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată,
Să răspunzi că tu eşti arma mea,
Singura mea armă-adevărată.

Primiţi salutul meu, o munţi albaştri-ai Caucazului! Căci voi mi-aţi legănat copilăria pe crestele sălbatice, voi m-aţi purtat şi m-aţi înveşmântat în nori de-argint şi m-aţi deprins cu cerul şi tăria.
Altare-ale naturii, ca un fum din voi se-nalţă norii care tună! Şi cine-a stat cândva, o dată doar, lui Dumnezeu pe înălţimea voastră să se roage, acela azi dispreţuieşte viaţa, deşi atunci s-ar fi mândrit cu ea.

Versuri gasite in ranita unui soldat mort in tomna anului 1918,
pe muntele Sorica , din Carpatii de curbură.

Nu plânge, maică Românie,

inima mea, pasare din salbaticie
si-a gasit cerul in ochii tai.
ochii tai sunt leaganul zorilor
ochii tai sunt imparatia stelelor.

Îmi place mult aceasta poezie și acest poet.

nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri
Precum samanta-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,
Mai plina de lumini ca alta data.

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cuvintele sunt pline de noroi,
Cum sunt copitele de cai plugari,
Nu mai ajunge sensul pân' la noi,
Copiii adevărului sunt rari.