ALapis - poeziile altor autori

În zbucium veşnic, vrem nu vrem,
Ne trece viaţa. Ţine minte
Că sorţii vor să ne vedem
Atunci, în praguri de morminte.

Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire,
Cu agere doruri şi-avânturi duium.
Şi seara albastră cu steaua subţire,
Încet luminează hoinarul meu drum.

Nu înjuraţi căci zadarnic e totul!
Negustor de cuvinte nu sunt!
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.

Ea şi el Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,

Înveştejite frunze se destramă,
Cazând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea.

(Surorei mele Şura)
Ca tine nu-s pe lumea asta douǎ.
În viaţa ta cu licǎriri de stea,
Nǎdejdea mea-i iar teafǎrǎ şi nouǎ

Arătai a cuţit,
Arătam ca o rană,
Mama mea m-a găsit
Şi m-a dat de pomană.

N-ai cum să scapi de sigiliul meu,
Te-au reconstruit definitiv
Cele câteva mii de încleştări
De dragoste,

Reînfloreşte lemnul porţii
Pe unde pleci, pe unde vii,
în faţa dragostei şi-a morţii,
Noi toţi redevenim copii!

Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată,
Să nu mă-ntrebi de dânsul că nu ştiu să răspund.
In ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.