ALapis - poeziile altor autori

Amarul meu demult îi știe:
Când visele fragede-nfloreau,
Tânjeau trăind ca o momâie
Și albe flori mototoleau.

E beznă nesfârșită și nu sunt zări senine,
Frumos e încă cerul purtând cenușa lui.
Iar cei ce în cetate cercesc plângând o pâine
Nu știu nici până astăzi de mila nimănui.

Peste-a orașului tristețe,
Monarhul vechi, de vremi uitat
Își doarme-n lira dimineții
De veacuri somnu' autocrat.

Cu tatăl ei spre seară, stătea la geam o fată.
Colo, pe tărm, stăncuțe zburau în sus și-n jos.
-Hei, ploaie, haide ploaie, hai picură odată !
Tu știi că am umbrela pe-un bețișor frumos.

Hei, logodnică ni-i marea !
Nu ne-a dat inelu-i oare?
Ne sărută veșnic marea
Pe obrazul ars de soare !

Mohorâți și cu capul plecat
De prin beciuri ieșeau pe tăcute.
Se-auzea pasul lor cadențat,
Zeci de graiuri sunau, neștiute.

Lui E. Ivanov

El doarme-n roșul asfințit
Ce-și joacă razele pe-armură.

La poalele dealului - plâns de vioară...
Suspină arcușul și-i parcul pustiu.
Alături păsești ca un vis de ușoară
Și fără prihană așa cum te știu.

În zori mă scol,câmpia e cețoasă.
Vreau soarele din turn să-l pot vedea,
Și deșteptarea sufletu-mi apasă
Ca fata ce-i acum stăpâna mea.

Plin de viață sunt un tânăr, tânăr arțar, -
În neliniști, mâhniri care trec
Ramuri grele de vis și de har
Către tine adesea îmi aplec,