Sonetul 142 [Sonnet CXLII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Greşesc iubind, iar tu urăşti cu har
Meteahna mea, amorul păcătos;
Cu tine însă dacă mă compar
Sunt cel puţin la fel de virtuos;
Şi sper să nu te-aud acum cârtind
Cu-acele buze ce-au minţit sfruntat,
Zadarnice iubiri pecetluind
Ce-au păgubit în pat orice bărbat.
De-ar fi permis, te-aş îndrăgi la fel
Cum tu cu ochii pe-alţii îi iubeşti;
Sădeşte-n suflet mila cu mult zel
Şi milă într-o zi o să găseşti.
Dacă-ţi doreşti ce tu ascunzi, să ştii,
După exemplul tău, nu vei primi.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.