Nu-i o atingere doar? pentru ce mă avânt atunci
spre o nouă identitate?
Văpăi și eter îmi circulă prin vine,
Un vârf trădător se-mbulzește din mine să iasă s-ajute,
Carnea și sângele meu săgetează cu fulgere
o țintă care seamănă cu mine.
Din toate părțile primesc imbolduri lascive ce-mi
înțepenesc mădularele,
Din ugerul inimii mele storcând și ultimul strop,
Provocatoare, impudice, irezistibile,
Răpindu-mi dinadins ceea ce apăr mai tainic,
Descheindu-mi hainele, ținându-mă gol de mijloc,
Râzând de tulburarea mea cu seninătatea
soarelui și a izlazului,
Deturnând trufașe sfiala celorlalte simțuri,
Mi-au cumpărat pipăitul și i-au luat locul
invadându-mi toate extremitățile,
Nu respectă nimic și nici nu le pasă
că mă lasă puterile și sunt furios,
Își strâng în jurul meu toată haita
să mai râdă de mine o clipă.
Apoi, adunate grămadă pe-un muncel, stau și mă necăjesc.
Sentinelele dezertează din toate posturile mele
Lăsându-mă descoperit în fața roșului invadator
Se duc toate pe muncelul dușmanilor
și se uită la mine și le dau ajutor.
Mau vândut trădătorii, trădătorii,
Vorbesc fără noimă, mi-am pierdut mințile,
trădătorul sunt eu și nimeni altul,
Eu cel dintâi m-am urcat pe muncelul acela,
mâinile mele m-au purtat acolo.
Tu, atingere păcătoasă, ce faci? răsuflarea
Mi se strânge-n gâtlej,
Ridică-ți stăvilarele, că nu mai pot.
Distribuie: