Din jilţu-mi de piatră, revăd răsăritul
Prin noaptea ucisă de zori fumegând,
Cobor în speranţă sfidând infinitul
Neantul foşneşte sub talpa de gând.
Nebuni de iubire, pe zare se-adună
Luceferi de ziuă de nouri trăgând,
Îşi caută soaţe prin mare, prin lună
Fiori de romanţă pe ceruri pictând.
Pe treptele mării urcate de valuri
Se tânguie timpul bolnav de tic-tac
Clepsidra-mi şopteşte că-n cortul din maluri
M-aşteaptă iubirea dormind în iatac.
În rugul din zare se-aprinde privirea
Din focul astral încropesc un buchet,
Mă arde în flăcări roşi-albe uimirea
Şi-ntreg răsăritul il pun la pachet.
Spre casa mobilă cu scoici şi fermoare
Mă-ntorc încărcat ca un prinţ exilat,
Din ceruri coboară o stea vrăjitoare
Iar cortul cu zâna devine palat.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: