Vlaicu zburând - Nichita Stănescu

Treceau mașini și iuți gabriolete
pe firele auzului diurn
iar clipele se derulau încete
ducând cu ele-un coif, o spadă și un turn.
Săreau de pe trotuare frunze lucii
spre-un arbore mai pur și mai perfect,
care din când în când părea că este într-adevăr sub cerul drept.
Trecea un avion cu o lumină roșcată la aripa nevăzută.
Vântul c-un val leagă-mpreună toamna venind,
vara pierdută.
Voci de bărbați pluteau încet pe frunze spre
un timpan mai pur și mai perfect, care din când
în când părea că le-nțelege timbrul distinct,
sub cerul drept.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.