Vis de primăvară (Acrostih)

sâmbătă, 23 septembrie 2023

Eu sunt un rai cu fluturi și colinde,
Un vânt cu dor din glasul de vioară,

Noian tremurător, ce înfioară
Un piept adânc. Îl prinde și-l aprinde.

Săgeți de foc, miraje fermecate
Trecute prin a sufletului floare,
Răzbat prin rădăcini, stârnesc izvoare,
Irup și-și duc luminile-înstelate,
Vibrând lungi evantaie de ecouri.
Eu nu cunosc și nu trezesc în mine
Străine căi. Doar porțile sorine,
Ca un baraj, ce sparge matca-n nouri,

Când le deschid, mă cotropesc cu cântul
Orbitei din născarea dimineții,
Răgaz să râd în poala roză-a vieții,
Ori să-mi culeg, în larg buchet, cuvântul.
Las mâna mea să mângâie visarea
Adusă-n zbor de gânduri călătoare,

Dau libertăți plutirii către zare,
Elan ce își cufundă revărsarea

Mai depărtat decât au vrut s-apară
Iluminări pe cerul sorții mele.
Ninsori de flori și grindină din stele
Uimesc și-acum un vis de primăvară,
Născut cu bucurie-n Carul Mare,
Iubit mai mult decât copilăria,

Avid cerut, trăit cu măiestria

Latentelor aripi, ce vor să zboare.
Un univers, ce-a izvorât albastru,
Mi-a inundat și struna, și penelul,
Iar dacă-i beau, ca elixir, pastelul,
Icoană-l voi picta, pe-un colț de astru.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.