“îngerul păzitor te însoţeşte doar până la
marginea cerului din tine” N. Petrescu
am nevoie de un înger
o nevoie existenţială care îmi macină noaptea
în morile vântului
obosită aţipesc preţ de o secundă
albul îngerului meu e o fantasmă
totuşi ochii mă dor de atâta lumină
dacă e adevărat că-mi eşti mereu alături
dacă mă auzi
e timpul să te arăţi
nu sunt destul de arogantă încât să nu-ţi cer asta
păşesc pe vârful degetelor
cu teama că aş putea spulbera armonia universului tău
dar am dreptul să primesc câteva răspunsuri
unde eşti când nimeni nu mă vede
pe ce parte a inimii îţi culci cu nepăsare aripile grele de păcat
de ce taci când în lumea e un vacarm apocaliptic
***
lasă aripa vântului să-ți mângâie tălpile
nopțile vor trece galopând ca unicornii copilăriei
pe linia destinului
scufundându-se în marea neliniștită
ce tinde după țărmuri calde
să-și numere scoicile
acoperite de sideful timpului
visătoareo
îngerii nu trebuie chemați
sunt lângă tine
lasă liniștea să-ţi scrie povestea
s-o poți citi în braille
cu degetele visului
când tac
sunt acolo
pe plaja unde urmele noastre se împletesc cu asfințitul
valurile nu ne-au şters niciodată
lasă îngerul din tine să mă cheme
serafimul din inima mea va poposi pe umărul stâng
luminat de credinţa că exist
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: