Poezii despre Viaţă:

Motto:
Pot să am grijă de stele,
Nu de ochii dragei mele!

sau poate de moarte
te caut să mă recunoşti
să-mi fac un dar din trupul tău
gândurile dospesc agăţate în cuvinte

De ce trădează oamenii și fură,
Inimi,prietenii și fericire?
De ce,când pentru-atâta ură
Ar trebui să ne răspundem cu iubire?

Dorinţă…

Și dacă n-ar viscoli
Tot pământul s-ar albi
Neaua moale s-ar așterne
Și s-ar cerne, și s-ar cerne

Doar ştiţi cǎ-n urbea noastrǎ sînt cel ce vinde fluturi
şi-mparte blînd norocul purtînd mǎnuşi şi frac,
în timp ce rǎposaţii sǎraci sînt luaţi la şuturi,

Nu am cuvinte, astăzi, să descriu
În amănunt, ce simte un mort-viu,
Câte zăpezi în suflet i s-au strâns
Ori avalanșe de tăceri și plâns,

Din cer a picurat o lacrimă ce doare...
O picătură în deșert, ce viată dă și moare,
Topind și dor și suflet și uitare.
Să fie-a ta? Nu cred. Ba este... Oare ?

Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,
Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,
Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,
Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.

GÂND


Dintre multele iubiri,