Poezii despre Viaţă:

Ca un biet aristocrat exilat pe viaţă
în afara bibliotecii lui din lemn de nuc,
întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse

Esti o minune scrisă-n piatră cu oasele mortilor poeţi,
Născuţi cu ursitoare în vriun cotlon de ie;
Odată, îngeri umani, siniştri şi semeţi,
Doar cunoscuţi atât cât au dorit mândrie,

Pe coclau, din lună plină
Ielele culeg lumină
Zbrnguindu-și țâțele
In dansuri cu stelele,

Dragoste si emotii nu mai simt deloc.
Toate trec, eu tin timpul pe loc.
Ruleta ruseasca, joc de noroc.
Nu prea reusesc, nu cred ca pot.

Jurământul tăcerii

Se scurge-un strop de sânge-n călimară
Amestecând destinul cu albastru,

Când inima-i o coală de hârtie,
Așterni pe ea mătase ori dureri,
Te rogi, măcar în vis să nu disperi –
Frămânți sub pleoape umbra-i sidefie.

Singurătate

Golită sunt de toate şi plină sunt de tot,
Iar haina ce-i pe mine mi-e greu s-o mai suport.

o să îmi găsesc
altă mamă poate
o să mă și depăn strâns
peste trupul ei șubred

În dimensiunea vieții, care limită ne pune,
Ne petrecem clipe-n gânduri, chiar de-s rele, chiar de-s bune!
Fiecare, punct cu punct, își trasează-ncet destinul
Și îl crede împlinit, având în vedere planul.

astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată şi fiu
nu o să întreb nimic despre cei