Poezii despre Viaţă:

Mai stau pe câte-un nor, din când în când,
Pe aripile vieții fluturând;
Surâd, într-un discurs chiar jovial,
Și clipei reci, scăldate-n trivial.

Trudă de poet


De ce să scriu când nimeni nu citeşte

Într-o zi o maimuțică
care nu știa de frică
se plimba înspre Siret
neavând un țel concret,

Trecători prin univers

Dintre sute de cuvinte
Ce s-or spune când n-om fi,

Praştia luminii şuieră prin vreme
ca un corb de sticlă beat şi fără sens,
din potop şi milă se mai nasc poeme,
sub un glob de ceară rînced şi imens.

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,
Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,
Gonită prin ruine, la ropote asist,
Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Numai în
Limba Română
poate să rimeze:
-Verde,/Cine n-are pierde!-

Plângăcioasa

Plângi pentru iarba care se usucă,
Şi pentru frunza din copac căzută.

Ultimul gând
de Gabriela Mimi Boroianu
25.01.2017

Se spune cum că mărul nu prea departe cade
De pomul ce-l purta adineaori ca rod.
Dar sunt destui acei ce zburdă-n escapade,
crezând să poat-să rupă chiar gordianul nod.