Poezii despre Viaţă:

Privită de la fereastra din nord,
era locul de unde-și
luau rația de făină pentru
pâinea cea de toate zilele

Din ţurţuri se scurg reci lacrimi stelare
Mai ieri fulgi argintii în zbor, nonşalanţi,
Astăzi se topesc printre raze de soare,
De frig şi de vânt nu mai sunt răsfăţaţi.

dedicată domnului Emanuel Tânjală

Ciudată Grecia din care vii
şi felul în care te însoţeşti tu cu

Zidiți în cochilia de fantasme,
Abrutizați de dogme sau plăceri,
Absenți la tot, refugiați în basme,
Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.

Poate
Prin stratul pojghiței de gheață
Răsare-n taină încă-un fir
E poate-un vers de dimineață

Pe străzi înguste
Timpul trecea descărnat de timp
Atingea pereţii caselor
Şi le lăsa ore grele, de oţel,

Vas ales

mă întreb ce vrei cu mine
mă întreb ce vrei să fac

Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna
și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de
metafore și epitete de doi bani Cu nori stre
curându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu

Aş vrea…

Îmi vine câteodată să dispar
Şi să mă rup de tot ce e real.

Ești singură-n apus, în prag de toamnă,
când gândurile-ți toate, purpurii,
îți urcă pân’ la nori și te îndeamnă
să le urmezi, ca ele să devii.