Poezii despre Viaţă:

Ziduri

Atât de-aproape vântul te aduce,
Iubirea ta e-o taină astă seară,

Să-ți urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiți să fiu poet

Vai, am eșuat în teritoriul grav!
Ăstea-s zbuciumări de minte alertă.
De-or fi Zei, citească-mi ăl gând:
Unde or fi ăia? La Dracu’!

Mereu tineri-
Un lan de flăcări ne-nconjoară jocul,
Iar noi,
În glas de tobe și culori,

PROTEST

Protestez pentru prostia din trecut
Şi pentru lucrul prost făcut.

Cu un poem greu prins la brâu,
ca şi cu o piatră de râu,
într-o seară târzie, liniştită,
precum umbra unui vultur în zbor

Dalila

Îți plâng iubirea răpusă de moarte,
Mă umflă și râsul, m-apucă și mila,

Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat
Şi mă ascund acolo cu toate ale mele,
Un loc fără păcate, posibil şi curat,

Trăieşte!

Când gânduri te-apasă şi răni sunt deschise
Şi tot ce credeai că-s trăiri sunt doar vise,

Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.
Cu o mînă în buzunar, în alta ţinînd un măr din care muşcam,
mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul