Poezii despre Viaţă:

Uită-te te rog la mine,
te-am visat de-atâtea ori…
Iar acum în somn cu tine
am coşmar ... Nu vreau să mori !

cât de nervoasă sunt –
îmi spunea ea –
bineînțeles că pe tine
sau poate că nu

S-a uzat materialul normalităţii,
compoziţia ei a fost folosită din abundenţă
până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen
care-şi lungeşte franjurile dezordonate,

Aplecat peste omătul troienit, pe ulicioară,
Trece lin, cu mersul moale, un bătrân cu-a lui povară.
Ține strâns de țolul aspru - cu vreo două legături
Făcut sac – să poată duce, din pădure, uscături.

Nefericiților, voi sunteți triști,
Voi nici măcar nu îndrăzniți,
De frica de a nu greși;
Voi nici nu vă îndragostiti,

aveam încredere oarbă în oameni
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg

Dor de mamă

Mă macină dorul de tine, copile.
Plecat-ai de-acasă de-o lună de zile.

Trecută-i clipa viitoare,
Prezentul e ceva în transformare,
Cu greu accepți ideea mare
Că noi suntem numai trecut.

încerc să înţeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni şi plânge

Aveţi ceva secunde de vânzare ?
Sau ore, sau minute câteva ?
Cumpăr orice, pe gologani câţiva
La litru, kilogram sau la pahare. !