Poezii despre Viaţă:

Plec în poiana luminoasă
Din hudicioara plină-n frică
Unde mă taie orice casă
Cu văzul galben de pisică.

Crezi că nu dețin în mine a cuvintelor magie,
s-o îmbrac ca pe o capă și să-mi fluture în vânt
când voi înfrunta destinul și temuta lui urgie
ce vor încerca să-mi lege apogeul de pământ?

Riduri de toamnă


Penelul timpului necruţător

lui Ovidiu Băjan

Ce tristă mă privește o fată oarecare,
Amar, în colțul gurii, se stinge un surâs,

Orăşelul

În orășelul meu uitat și prăfuit
Unde și câinele-i un pic blazat,

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi

APOCALIPSA

Îți culeg zâmbetul ca pe o
floare rară și-l ocrotesc în
căușul palmelor.

mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

copilul din mine agită cerul şi plânge
cu mâinile lui desenează pe cer
un Dumnezeu tânăr
există o relaţie între ei