Poezii despre Viaţă:

Mă doare să spun că totul e bine şi nimic nu mai contează
Mă doare să ştiu că trebuie să dorm mereu cât eu sunt trează
Mă doare să visez atât de mult într-o lume prea reală
Unde iubirea stă ghemuită într-un colţ sperând că nu va mai fi doar o chestie banală.

Tinerețea fuge de gânduri,
Maturitatea te pune pe gânduri,
Bătrânețea se hrănește cu gânduri.
( Eu)

mai am o viaţă cea netrăită
nici măcar nu ştiu ce
am fost sau
ce aş putea fi

Vis

Aş vrea să fiu un pescăruş,
Ce fâlfâie în zare.

O frunză-n vânt cântă poeții,
Un tremur stins, căderi, suspin;
În fața vieții și a morții
Să fii un om e doar un chin.

hai pe la mine deseară -
nu te-am mai văzut de mult

De ce copacii ne dor?
De ce în curând o să ningă?
De ce iubirile mor?
Și focul cine o să-l stingă?

Au înflorit iar crizanteme în toamna rece brumărie,
Mi-aduce-aminte de-anotimpul în care noi ne-am cunoscut –
Erai mlădie și frumoasă, tu doamna mea cu pălărie,
Sunt ani și ani de-atunci dar iată că astăzi iară ne-am văzut.

Turma urmeazǎ mǎgarul,
C-aşa-i obiceiul,
Nu cǎ raţiunii harul
I-ar constitui temeiul.

Maricica-i curajoasǎ,
Supǎraţi îi sunt duşmanii
Care-i numǎrǎ toţi banii
Şi când vremea e ploioasǎ.