Poezii despre Viaţă:

ASITAŢILOR SOCIAL

Printre sute de nebune
Tot nebună sunt şi eu,

Visez catifea roșie și croșetez o bluză
Îi fac marginea unu' pe față unu' pe dos, modelul ei e privit cu invidie.
De ce să privești așa un împletitor de stele?
Firul alunecă ușor, stelele prind contur, nodul grosolan îl tai și îl refac cu grijă ... scutesc eforturi inutile

Dintotdeauna
Hrana sufletului meu,
Mai tot timpul flămând
Şi în continuu

capăt de lume
clipire de geană pe deal
aruncătură de copaci goi
leagăn de reproș alint

Miracole

Cred în miracol, cred în minuni.
Mă plimb prin livada cu pruni.

colecționez tăceri diamantii
priviri de smarald cu
inserții de chihlimbar
buze rubinii cu

Ruine

Ne jucam " v-ați ascunselea" în altar
Să nu vă prindă noaptea acolo!

la polul iubirii
se face tot mai frig
inima a intrat în concediu
s-a lepădat de privirile prea

Treceam pe drum, treceai pe lângă mine,
Nu te-am privit, nici tu nu m-ai privit,
Cu pași grăbiți striveam câte-o iubire
Și ne pierdeam pe drumul nesfârșit.

Mă doare să spun că totul e bine şi nimic nu mai contează
Mă doare să ştiu că trebuie să dorm mereu cât eu sunt trează
Mă doare să visez atât de mult într-o lume prea reală
Unde iubirea stă ghemuită într-un colţ sperând că nu va mai fi doar o chestie banală.