Am ghete prăfuite de pulberea anilor,
Pe-alocuri mânjite de puroiul gândurilor…
De şuturile vieţii au fost treptat stâlcite,
Şi mi le-au scâlciat visele măsluite …
Dar le-am lustruit cu speranţe nebune –
Le scot fără pic de ruşine în lume!
Cutez să le las, ferite de frig şi de ploaie,
Să-l aştepte în noapte, din nou, pe Moş Nicolae…
vezi mai multe poezii de: Vero
Detalii poezie:
Distribuie pe: