Din cer a picurat o lacrimă ce doare...
O picătură în deșert, ce viată dă și moare,
Topind și dor și suflet și uitare.
Să fie-a ta? Nu cred. Ba este... Oare ?
Oare ce-l ce-a aflat o lacrimă pe obraz,
El însuși de iubire a încercat să facă haz,
Uitând de iubire, de viață și necaz,
Privind cu voioșie al apelor talaz ?
Nu cred. Căci lacrima-i un semn de dor,
Ce tristă va trece prin suflet arzător,
Umplându-l tot cu dragoste și-amor,
O dragoste bazată pe-un cuget minor.
Noi lăcrimăm în fața unui soare,
Ce din petale își croiește o culoare,
Pierzându-și focul prin izvoare.
Noi numai dragoste și moarte facem... Oare ?
Lăcustele, verzi şi având corpul plat, se pot confunda uşor cu frunzele pe care le mănâncă. De aceea, uneori se întâmplă să se mănânce unele pe altele.
Citate şi Maxime:
A fi singur înseamnă a te învăţa cu moartea. L.F. Celine
vezi mai multe poezii de: mihaelagandy
Detalii poezie:
Distribuie pe: