sau poate de moarte
te caut să mă recunoşti
să-mi fac un dar din trupul tău
gândurile dospesc agăţate în cuvinte
adulmecă rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moştenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mână
risipindu-mă
în parfumul eternităţii
deşertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia ţărână din ţărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurg lipsesc
braţele tale înfipte în stele
arc peste trupul încercuit în neliniştea
depărtărilor toate încap aici
cândva se vor risipi în altă ţărână
gânditoare a universului
tristeţea este
că nu te poţi recunoaşte în tine
cel plecat cel venit
vezi mai multe poezii de: Agafia
Detalii poezie:
Distribuie pe: