Versuri înspumate

marți, 17 martie 2026

Bolnavă-n veci de veșnicia mării,
Respir povestea fiecărui val,
Lirismul melancolic și vocal,
Adus la țărm de-albastrul depărtării.

Un zeu a zugrăvit o frescă rece
Pe zbuciumul ce fură-amurg din soare
Și mi-o aruncă-aprinsă la picioare,
Să îmi cuprindă pașii și să plece...

O clipă, gândul e străin de mine.
S-a dus cu vântul care cată chipul
Tăcerii îngropate sub nisipul
Din buclele acestei seri senine.

Doar pescărușii țipă-a libertate
În zbor, c-o voluptoasă înălțare
Și-mprăștie ecoul peste mare,
Să mi-l întoarcă-n versuri înspumate.

Lichid, tot orizontul se scufundă
Și înroșește fresca cea sărată.
Momentul nemurește dintr-odată,
Când mă răpește-n liniștea profundă.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: