Poezii despre Soare:
- Tu, răsărit, cu nimeni nu te-asemeni
O flacără aprinde ochiul zilei...
Nălucă fulgerată dintre cremeni,
Tu, răsărit, cu nimeni nu te-asemeni,
Când zbori din cer, în pântecul argilei!
« Manuela Munteanu » - Versuri înspumate
Bolnavă-n veci de veșnicia mării,
Respir povestea fiecărui val,
Lirismul melancolic și vocal,
Adus la țărm de-albastrul depărtării.
« Manuela Munteanu » - Să- mi crească aripi în torente
Să- mi crească aripi în torente
De poezii prinse-n cuvinte
Ce curg cascadă din albastru
De rimă îmbrățișată-n astru!
« Ina M. » - Aripi, patalele de flori....
Aripi, petalele de flori
Se scutură încă din zori
În zbateri pentru înălțare
Peste a zilei încercare.
« Ina M. » - Iarba fragedă
Printre firele de iarbă
Fragede este o boabă
Cristalină de visare
Care se răsfață- n soare.
« Ina M. » - Însorire
La-ntretăierea nopții cu lumina,
Vibrează-o stea peste cărări de vis,
Un înger străveziu din paradis
Și-a părăsit, pâș-pâș prin hău, grădina,
« Manuela Munteanu » - Pe-arcada lumii, Soare
Pe sub umbrela lui nemișcătoare,
Un roi de sfere caută lumină,
Întregul întuneric se-nsenină
Când îi așterne-abisul la picioare.
« Manuela Munteanu » - Răsărit de Soare
Te înalți domol pe bolta albăstrie
neostenit... ori de-i limpede și vie
ori de norii plumburii, e tăinuită,
Dar, ne faci, lumina ta nemărginită.
« Nori Jeler » - Zalmiorul al V-lea
Fotonii-mi de-altoi n-au umbră nici joi,
n-au pietre clivante, nici protuberante,
au doar matcă-n roi, gândind preţuri noi,
pentru vămi şi fante, la comete-plante,
« Ion Pachia-Tatomirescu » - Restul nu mai este chiar atât de greu
Restul nu mai este chiar atât de greu
Ating cerul cu privirea visătoare.
Dimineața asta, pentru că sunt eu,
« sorina »

