Poezii despre Soare:

Pe cerul translucid se-arată
Un soare nou la care poți privi,
Când lumea s-a trezit mirată
Că adevărul s-ar putea ivi.

Chiar de ești trist târziu în noapte,
Cu gânduri ca șuvoiul grele, negre,
Și-auzi nevrând nespuse șoapte,
Dar toate mințile-s integre,

În vremurile de-altădată
Desţeleneai câmpia bolţii
Cu târnăcopul ca să poată
Lumina să-şi înfigă colţii.

Fuji al Țării
Soarelui Răsare e
Venerat cu drag.

Pe zvelte oluri de pamant, soarele afumat
Prin pesteri, in fumul cu raze, s-a repetat.
Vracii isteti l-au adus in palate de piatra,
Langa tronul regesc, sa arda in focul din vatra.

Trei fetite langa sat au jelit si-au ingropat,
pustiul vantului, viermii pamantului;
rugul izvoarelor, arsura ogoarelor

Hai, soare, sa te prind in oglinjoara!
Striga baiatul alergand prin ses.
Si eu, in mreaja mea de la rastoace!
Radea pescarul cu luleaua-n dinti.

Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
Spre-naltele contururi crenelate
Din care-ntâile priviri de soare
Îşi varsă-n vid imensa lor cascadă