Poezii despre Soare:

Se strecoară

Se strecoară printre noi
cenușiul toamnei aste,

Știu astrule că tu ești puterea, viața noastră,
Doresc să îți văd fața la colțul de fereastră,
Să te joci printre frunze și flori de tei cu raze
Și- apoi să lași parfum și umbre pe pervaze,

Mă bucur și-mi place la mare,
Cu valuri puternice-n umbre fumurii,
Iar soarele împrăștie ultraviolete rare,
Dar încă nu-i cald, oare de ce veni-i?

LÂNGĂ TINE


Tu, răsări,

Soarele încet s-a stins
în vise de neatins,
Luând cu el multe tristeţi
să le înece-n dimineţi.

Peria de raze, deasă,
Strânge casă lângă casă
Când te uiți în depărtare
Și îți pieptăni părul moale.

Urc în Templul Soarelui
pe o treapta de durere..
Îmi şterg visurile de pragul
constelațiilor.

Bun venit pe lume, soare,
Din al tău păcat de dor
Se revarsă peste zare,
Fulgii primului fior,

Freamătă discret natura
Serile devin mai sumbre
Coborând domol măsura
Pe trotuare, ziduri - umbre.

Mi-e sete și beau din lumină
Când apa își pierde lucirea,
Din cer cade albă făină
Pe care-o mănânc cu privirea.