Mațele luminii ducând cu viteză
cu vântele-nghițite.
Sperietură de soare. Cai cu copitele-n sus
nechează alergând în oglinzile
apelor. Ei pasc miezul pământului.
Între două guri deschise
călărețul își face
un soi ciudat de aripi
cu care să zboare-n trecut.
El strigă. El zboară.
Se mai vede, apoi nu se mai vede.
Dinții albi se izbesc de dinții negri.
Sunet de oase rupte.
Albă zi, după aceea.
Distribuie: