Vai, am eșuat în teritoriul grav!
Ăstea-s zbuciumări de minte alertă.
De-or fi Zei, citească-mi ăl gând:
Unde or fi ăia? La Dracu’!
Verde botanic, verde stârv,
E aiurea să proclami: Este!
Fizic robust, spiritual praf,
Ău, aiasta-i cea trăită!
Râcâi pereții craniului, în zbor
Asta-i frica unei nopți fără Lună.
Promisiune-ngropată-n nisip
Răzvrătită săpând fără spor
O cale spre ceva s-o
Fericească. Lacrimă, of!
E atât de ciudat că este
Spirit cu răsuflet stins.
Oare amețește mintea coborând-o,
Ridicând-o? -printre rafturi- Zadar!
vezi mai multe poezii de: narcispurice
Detalii poezie:
Distribuie pe: