Șerb-sărac - Vasile Alecsandri

I

Pe-n mijloc de țarigrad,
La cișmeaua lui Murad
Primbla-mi-se Șerb-Sărac
Pe-un cal negru din Bugeac,
Voinicel și sprintenel,
Dar sărac ca vai de el!
Cu șaia îmbăirată
și salvări de ciorcă lată,
Cotul cinci galbeni luată,
Cu cămașa de mătase,
Vitele-mplețite-n șase.
Cu picioarele-ncălțate
în opinci înhărzobate:
Hârzobul
și galbenul,
Nojița
și leița,
Cureaua
și paraua.
Primbla-mi-se-n sus și-n jos
Pe fugaru-i cel frumos.
Unde negrul necheza
țarigradul se trezea,
Turcii toți că alergau
și pe Șerbu-l întrebau:
,,Copilaș de Șerb-Sărac!
Nu ți-e negrul din Bugeac?
De ți-e negrul vânzător,
Eu îți sunt cumpărător,
Că vreau bine să-l plătesc!
Cu aur să-l cumpănesc."
,,Nu mi-e negrul de vânzare,
Nici mi-e negrul de schimbare,
Că-i voinic și-i pui de zmeu,
și-i fugar pe placul meu!"
Nepoata sultanului,
Copilița hanului,
Hanului tătarului,
Pe Șerb iată că-l zărea,

Din sarai, de la zăbrea,

și din gură-așa grăia:
,,Copilaș de Șerb-Sărac,
Mult ești mândru și pe plac!
Vin' colea, lângă zăbrea,
Să-ți dau iuzluci cât îi vrea,
Negrul tău să-l primenești
și pe mâini să-l potcovești
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
Că știi, frate, pe la noi
Azi e miercuri, mâini e joi,
Mâini ies turcii la halcă
Sus, în Haidar-pașa,
și oricine-a câștiga
Roaba lui hanul m-a da!"
,,Floricica din zăbrea
Răsărită în calea mea!
De-ți sunt drag, de-ți sunt pe plac,
Mâini vârtej am să mă fac
Să vin turcilor de hac!"
,,Copilaș de Șerb-Sărac,
Mult mi-ești drag și-mi ești pe plac,
Dar eu, frate, mult mă tem
De căzlarul din harem
Cel cu chipul de arap,
Buzat, negru, ras pe cap
și cu solzii mari de crap.
El că-și are-un bidiviu
Cu sânge de argint viu,
Un fugar neîntrecut
Care soare n-a văzut
De când mă-sa l-a făcut".
,,De ținut unde și-l ține?"
,,De trei ani e ținut bine
într-o boltă-ntunecată
Sub pământ, în grajd de piatră."
,,De hrănit cu ce-l hrănește?"
,,De doi ani îl întărește
Cu floarea trifoiului,
Hrana dulce-a roiului."
,,De-adăpat cu ce-l adapă?"
,,Tot cu lăptișor de iapă,
De și-l face lat pe sapă.
ș-așa, frate, mult mă tem
De căzlarul din harem
și de mândru-i bidiviu
Cu sânge de argint viu;
Că pe el de-a-ncăleca
Mâini la jocul de halcă,
Roaba lui Hanul m-a da!"
,,Floricica din zăbrea
Răsărită-n calea mea!
Să n-ai frică
De nimica,
Că nu-i cal împărătesc
Ca negrul ist voinicesc!
Orice-alung
Cu el ajung,
Oricând plec
Păsări întrec!"

II

Trecea miercuri, venea joi,
Turcii mergeau câte doi
Ca să joace la halca
Sus, în Haidar-Pașa,
și deodată toți plecau,
La fugă se aruncau,
Pe câmp luciu se-nșirau.
Iar sultanul, stând pe cal,
Sub un verde cort de șal,
Barbă neagră-și netezea
și cu ochii urmărea.
Alalah! cai arăpești,
Alalah! căi tătărești!
Cum mișcau copitele
Ca șoimii aripele!
Dar căzlarul se-ncrunta,
Bidiviu-și înțărca,
Pe toți turcii-i întrecea
și-nainte se ducea.
Vai! de fața hanului,
Hanului tătarului,
Nepoata sultanului!
lată, iată Șerb-Sărac
Pe-un șoimuț de la Bugeac
Că venea, mari, venea
Cuvântul de-și împlinea.
Pe cazlaru-l ajungea,
Ajungea și întrecea!
Iar căzlaru-l viclenea
și din urmă-i tot răcnea:
,,Copilaș cu cal de foc!
Oprește negrul pe loc,
Că-i pică potcoavele
și-ți răpune zilele."
Șerb-Sărac descălecă,
Potcoavele cercetă...
Nici un cui nu le cădea!
Dacă vedea și vedea,
Bici de sârmă el scotea
și pe negrul opintea,
șapte stânjeni ca sarea,
Pe arapu-l urmărea.
Punea scara
Lângă scară
și oblânc
Lângă oblânc
și dârlog
Lângă dârlog,

și din fugă cum venea
El în scări se-nțepenea,
De căzlari s-apropia
Doua palme-n ceafa-i da,
De pe cal îl ridica
si pe câmp îl arunca!
Se ducea bietul arap
Rostogolul peste cap,
si pe câmp se răstignea
si in urma rămânea
Buzat, negru, părăsit
Tocmai ca un ciung pârlit!
Iar Șerbul se tot ducea,
De halca s-apropia
si din fuga azvârlea
Djeridul sau chiar prin ea.
Apoi vesel se-nturna,
Cu adânca temenea.
Iar copila hanului,
Hanului tătarului,
Nepoata sultanului,
Cu ocheana prin zăbrea
Pe voinicu-l urmărea
și când Șerbul se-ntorcea,
Ea-nainte-i se ducea,
Cu nastrapa mi-l stropea,
Cu năframa-l răcorea.
Apoi nunta se făcea,
si la nunta petrecea
în cântări și veselie
Cum e rândul la domnie...
Faceți-mi parte si mie!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri