Legenda crinului - Vasile Alecsandri

0 rază răzlețită de soarele apus
Se 'ntârziase 'n cale-i făr' a privi pe sus
Și nu știa, sărmana, cum, unde să apuce,
Să scape de-ale nopții fățarnice năluce.

În fuga-i, spământată, de arbori se lovea.
Lucirea-i scânteindă o clipă se ivea
Pe câmpuri, văi și dealuri, pe ape curgătoare
Și se perdea în umbră sclipind tremurătoare.

Se 'ntârziase! fapta-i era de neiertat,
Căci soarele plecase pe frunte-i nourat;
Dar cum să nu 'ntârzie, când ea fu ocupată
Din zori să încălzească un mic mormânt de fată?

Mormântul era umed ș'un glas de îngerel,
Slab, plângător, mult jalnic așa gemând din el,
Zicând: "O! mamă, mamă, e frig, pieptul mă doare,
Nu mă. lasă!..." și raza uitase mândrul soare.

Acum ea rătăcise în zboru-i sfiicios
Pe-un câmp întins sălbatic, pustiu și nisipos,
În care, singurică, o frunză veștejită,
Venea de vânt adusă din zarea înnegrită.

Lumina, radioasă ca visul de noroc,
S'apropie de frunză oprit' acum pe loc,
Și repede ca gândul în sânul ei pătrunde.
Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.

De-odată, la căldură din oaspele ceresc,
Prin frunză trec fierbinte fiori ce-o înverzesc.
Ea prinde grai și suflet, și razei blânde zice:
"Tu, fulg de soare, noaptea, cum te găsești aici?"

,Ah! îi răspunde raza, rămas-am pe pământ,
Lipită până 'n seară de-un mic duios mormânt,
În care-o copiliță, sub piatră nădușită,
Suspină, trist și cheamă pe maica ei cernită."

— "O știu!.. eu făceam parte din pătură de flori
Depusă pe-a ei raclă de scumpele-i surori.
Sub lacrămile mamei uscatu-m'am în clipă
Și m'a adus aicea un vânt pe-a lui aripă.

Vai! iată-ne amândouă pierdute în pustiu,
Că drăgălașul înger ce zace în sicriu,
Dar s'așteptăm aicea voiosul fapt al zilei,
Fiind însuflețite de sufletul copilei."

Șoptind în întuneric plăpânde-au adormit.
O rouă, mâna sfântă, din ceruri le-a stropit,
Și 'n loc de-o frunză neagră și de o rază albă
A două zi crescut-a un crin cu fruntea dalbă.

Așa se nasc pe lume minunile de flori.
În ele reînvie copiii zâmbitori;
Dar nimeni nu pricepe mai bine-a lor mistere
Ca inima de mamă, dorită și stinghere!...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri