*Iubesc ochi, buze și morminte*
Ador șoapte și cuvinte,
Adorm pe muzica vocii tale
Plâng pe vibrația inimii goale
Zâmbesc în dor de viață
Când sufletul râde cu limba de gheață
Mă topesc ușor, în amurgul rece
Conectat cu râul.
Oare de ce?
Se presupune că speranţa de viaţă a bărbaţilor în anul 400 î.e.n. era de 37 de ani, iar a femeilor de numai 27 de ani. Foarte puţin faţă de zilele noastre!
vezi mai multe poezii de: DragomirStefan
Detalii poezie:
Distribuie pe: