Autor:Mihail Janto
Adăugat de: Mihail Janto
sâmbătă, 08 februarie 2020
Mă pierd ades pe drumul cu noroi, ducându-mă cu gândul la părinți, cu sufletul plecat și ochii goi, aș vrea să știu că au ajuns la sfinți. E drumul gol, dar l-am umplut cu dor, rugându-i să mă țină iar de mână, să-mi ţină cald pământu-n palma lor, din lacrimi le-am făcut și o fântână. Strângând în suflet timp și remușcări, am învățat să trec prin umbra morții, le-am pus deja atâtea lumânări, ca să le fac lumină-n fața porții. Dar am găsit un strop din mângâieri, ținând în mână țărâna curată și simt în depărtări apropieri, știind c-aveam o mamă și un tată... Autor, Mihail Janto
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Albinele au propriul lor dans care le ajută să indice locurile unde se află hrana.
Sfânt. Un păcătos mort, revizuit şi editat. Ambrose Bierce
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Detalii poezie:
Distribuie pe: