Mihail Janto - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Poveștile cu zmei

    Credeam odat`că am să zbor
    fiind copil nevinovat,
    dar drumul vieții ma-nvățat,
    să simt ce-nseamnă greul dor.

  • Să mă judece iubirea

    Judeca-m-ai tu iubire,
    de ești fructul suferinței,
    însetat de împlinire,
    am rămas sclavul dorinței.

  • Toate se plătesc la urmă

    Timpu-n fapte ne cuvântă, ne privește față-n față,
    cu-o vioară sumbră cântă, umbra morții o răsfață.
    Frica pe grumaz ne-apasă, ca și ceața dimineții,
    bântuie tăcerea-n casă, cad parcă pe noi pereții.

  • Roata sorții

    Flămând de-a ta iubire, mai râd și-apoi suspin,
    mă-mbeți dintr-o privire, dar mâine-ți sunt străin.
    Din chin de fericire, născută să iubești,
    o clipă de-mplinire, te rog să-mi dăruiești.

  • Cerul de ieri

    Prin șoaptele vremii mai trece-un suspin
    și-n gânduri te-ntorci, unde n-ai să mai fii,
    la margini de suflet ce-ți par azi pustii,
    când cerul din tine, părea mai senin.

  • Un gram de fericire

    Flămând rămas de tine, fiorul simt cum zboară,
    dar clipele-s puține, ce dragostea măsoară.
    Cum soarta nu-i morală, în suflet, jefuire,
    dă peste noi navală, făr`de lecuire.

  • Am rătăcit ades`

    Am rătăcit ades` pe-a vieții cale,
    să te ating când mă cuprind dorințe,
    să-ți dăruiesc un viscol de petale
    și lacrimi pline de făgăduințe.

  • Un război al nebuniei

    Printre gândurile-ți sumbre, o lume nouă să cioplești,
    te-or îmbrățișa doar umbre, ca sufletul să-l învelești.
    Fără soră, fără frate, amorțite trotuare,
    mângâieri ce-s sechestrate, le numești evoluare.

  • Copilul de-altădată

    Când îmi visez iar tinerețea,
    se-ntoarce-n amintiri tiptil,
    mă-ntreb ce fac cu bătrânețea,
    caci eu rămas-am tot copil.

  • Roata sorții

    Flămând de-a ta iubire, mai râd și-apoi suspin,
    mă-mbeți dintr-o privire, dar mâine-ți sunt străin.
    Din chin de fericire, născută să iubești,
    o clipă de-mplinire, te rog să-mi dăruiești.