Roata sorții

Autor:Mihail Janto


Adăugat de: Mihail Janto

duminică, 26 aprilie 2020

Flămând de-a ta iubire, mai râd și-apoi suspin,
mă-mbeți dintr-o privire, dar mâine-ți sunt străin.
Din chin de fericire, născută să iubești,
o clipă de-mplinire, te rog să-mi dăruiești.

Mi-ai dat atâta viață și-orbit ca pe-un credul,
cu flăcări de speranță, tu, spirit nesătul.
Iubire, ești nebună, te-alint și te jelesc,
dorințele se-adună și nu se împlinesc.

Ce face sensul vieții, în timpul zburător?
Cum anii bătrâneții, îi umple cu mult dor.
Frumosul, e-o secundă, din păcatul nopții,
când raiul te inundă, uiți de roata sorții.


vezi mai multe poezii de: Mihail Janto


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.