- A mai rămas un strop de primăvară
Şi nu mai ştiu cum să-l împart la doi,
Că anotimpul ăsta-i ca o gară,
Ajunge-un tren şi pleacă înapoi
Lăsând în urmă câte-un strop de ploaie
Şi câte-un cer desprins din curcubeu,
Un liliac albastru şi noroaie,
Magnolii albe în infernul meu.
Un strop de primăvară mai rămâne
Pe un peron printre salcâmii goi,
Să-l împărţim, iubito, să-şi amâne
Plecarea anotimpul pentru noi!
- Un decalog ne-ar fi indispensabil,
Să-mi juri când vii c-o să-l respecţi şi tu,
Vom scrie-acest destin inseparabil
Pe flori de câmp. Eu nu-ţi pot spune nu,
Aşa cum tu nu-mi poţi vorbi de teamă,
Când ochii mei coboară şi-apoi tac...
Dar n-auzi oare vântul cum te cheamă
Cu vocea mea pe-o margine de lac?
Azi am legat la ochi privighetoarea
Să nu-mi mai vadă lacrima curgând
Şi-am scris porunca dragostei pe floarea
Ce ţi-o trimit. Sper s-o primeşti curând.
Sepiile îşi schimbă culorile în funcţie de plantele şi pietrele din jur. Acest lucru este posibil datorită sacilor cu pigment din piele, care se dilată sau se contractă în momentul schimbării culorii.
Citate şi Maxime:
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologică a nostalgiei. Emil Cioran
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: