Un pipăruş modern XII - George Coşbuc

Savinca lui? Aman, aman!
Savinca-i astăzi gospodină,
Se-nvârte numai pe-un picior
Şi nu gândeşte la Cotor!
Sărac Achim! Multe păţeşte
Cerând odorul prăpădit:
Dar vai, odorul se fereşte
De Chim! Pe loc, când a zărit
Savinca pe Cotor în casă,
Ocheşte lui Ciolan râzând
Şi – Doamne, lucru fără rând!-
Ciolan se scoală de la masă
Şi zice: – „Servus! frate-Achim,
Poftim la masă-ne, poftim!
Savinca hei: Auzi, mătuşă?
Ian fă-te tu de către uşă!”
Achim Cotor pricepe sfatul!
El zvârle plosca la amar,
Ia uşa-n cap să fugă, – dar
Pe uşi Savinca-a pus lacătul!
Achim e-n păruială iar!
Oh, mare Doamne,fie-ţi milă!
Hambar şi laiţă, sucitor
Şi lemne, cute, cleşte, pilă.
Şi blide, linguri, podişor –
Şi cofa, fuse, răşchitor
Şi fier de pluguri şi cobilă
Şi – toate-n capul lui Cotor!
Şi pumni şi palmi şi trântitură,
Prăjini, perechi după perechi,
Şi-l trag de păr şi de urechi
Şi-l bat cu mături peste gură,
Şi-n fel şi-n formă mi-l întind
Şi-l ciuciră şi-l trag şi-l pişcă,
Prin păr îi găuresc morişcă,
De nas cu cleşte roşi îl prind
Şi-l opăresc şi-l bat ca napul,
Şi-i sparg cu laboşele capul!
Achim mai dă cât dă din mâni:
Dar ce-i o vulpe printre câni?
Sub pat s-ascunde, pe sub masă.
Dar Cârc Ciolan pardon nu-i lasă,
Iar ea? Savinca nu stătea
Pe loc, ea lovituri împarte r
Cu foarfeci, sită, ce-i cădea
La mână, hai! Zup, zup! dădea,
Vitează cât un Bonaparte!
Al dracului! Cotor era
Aproape mort, de el e gata!
Zdrobit şi lat cum e lopata,
Şi nu mai poate nici răbda.
El sare pe fereastră-n drum
Şi hai la drum! Fugea ca vântul,
Gândeai că-i pare strâmt pământul!
Acum era la el acum!
Iar ce gândea, boieri cinstiţi,
Puteţi chiar singuri să gândiţi!

Ce-a fost de-aicea mai departe,
Nu-i lipsă să mai scriu în carte.
Că orişicine poate şti,
Că biet Achim nu-şi găsea locul.
Şi, blestemând mereu norocul,
Trăia-cum zmei va mai trăi?
El n-a voit de-atunci să ştie
De popi şi de căsătorie.
Şi nu credea, iubiţii mei,
In sfinţi, în drumuri şi femei!
El a trăit tot singur, tare
Şi verde, ca un bolovan,
Şi n-a murit de mult: îmi pare,
Că-n holera de-acum un an
Muri în Blaj un biet sărman,
Şi tot mă mustră şi azi dorul,
Că el a fost Achim Cotorul!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc