Un alt păcat, mai nou

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

duminică, 25 noiembrie 2018

s-a uscat vîscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vîscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacîmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem paşii pe jar încins

să stingem lumina
cerul s-a stins
să strîngem şi masa

din mărul muşcat
doi sîmburi,
trei sîmburi,
sub vîscul uscat


10 iulie 2016 – 3 aprilie 2017, Constanța


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un comentariu de cititor...interesantă alipirea mărului cu vâscul.Mereu, vâscul(pentru mine)a fost simbolul sărutului primar, începător de aiureli, iar mărul...păcat curat ca lacrima. E luptă în versurile acestea...și lupta îmi place.
Georgebrancu
luni, 26 noiembrie 2018