Uma casa portuguesa

Autor:Mihai Păcuraru


Adăugat de: Mihai Pacuraru

miercuri, 30 septembrie 2020

MIHAI PĂCURARU
UMA CASA PORTUGUESA


...și melodia Amaliei se aude de pretutindeni,curge
ca o ploaie așezată la rădăcina plantelor însetate;
dar curge și pe lângă paharul cu vin ,în care plutesc
bucăți de pâine și de iubire,de care ți-e frică să te atingi...
...este o vrajă albastră de casă și de puterea magnetică
a mai multor brațe pregătite în așteptare,lângă ușa
mereu deschisă,în casa fără nume,deoarece la poarta ei
sunt inscripții în toate limbile pământului,încât e de-ajuns
să răsune o melodie în orice limbă, și planeta se aprinde
în toate culorile,cu plâns,cu zâmbete,cu sănii și zăpadă,
apoi cu muguri,cu fructe și anotimpuri după anotimpuri,
cu un covor peste alte covoare de melodii,ani-ciorchini
dansând în jurul casei,în jurul soarelui pănă la borna din ceață.

...Amalia cântă că Dumnezeu a lăsat o casă și pe noi toți în ea,
lângă un pahar cu vin și bucăți de iubire...


vezi mai multe poezii de: Mihai Pacuraru


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXLX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Servus!
exploatează filonul.
Cele bune,
Purice N.
narcispurice
joi, 15 octombrie 2020