Ultima redută
...
Lumea asta nouă e bolnavă,
Cuprinsă de-o cumplită boală,
De tot ce e uman, e tot mai goală
Beznei fără suflet lumea-i este sclavă!
...
Ne privim în ochi și vedem răceală
Bezna ne înghite crudă și hulpavă,
Tot ce ne-nconjoară a devenit otravă,
Lumea asta nouă se naște ca să piară!
...
Lumea asta nouă sub ochii noștri piere,
Legați de beznă cu lanțuri nevăzute,
Suntem o cireadă de suflete pierdute,
...
Le-am schimbat de mult pe-avere și plăcere,
Doar în prea puțini, cu slaba ei putere
Mai pâlpâie lumina ultimei redute!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: