Bate vântu-n mărăcine
eu privesc toamna cum vine
prin livada scuturată
culeasă de poama coaptă
prin grădina părăsită
și cu iarba ostenită
la fereastra cu perdea
unde-a murit o zorea
ce mă adumbrea în vară
în parfum de sălcioară
și de cimbrișor mărunt
mânat de-un fior de vânt.
Fir uscat de mărăcine,
te-nfipseși în piept la mine
și mă strângi cu brâul lat
când se-ntunecă în sat
și-ncep ploile să vie
și iubirea e sălcie
tremurând sub paie ude
unde neica se ascunde
cu mustața rece gheață
și cu brumele pe față.
Mărăcine ,mărăcine,
cum de te opriși la mine
și mi te-ai ascuns ,vezi bine,
în ulciorul cu suspine?
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: