Tu uită să te naşti din haos...! ― dimineaţa de azi doar aluzie la dimineaţa de mâine este. Înfrigurarea aceluiaşi chip se descifrează în apă, miracolul de pe faţa copilului se citeşte-n cer.
O muzică imprecisă, urmând drumul abatorului, poartă în pântece Marele Adevăr:
"Mă înspăimântă Ologul care ţopăie înaintea Jaguarului ― pe umerii minciunii stă mantia pestriţă a servituţii.”
O! vanitate, grumazul tău lung tremură. Al măgulirii cleşte nu smulge simfonii din pieptul ciocârliei, se înşală.
2.
Tu uită să te naşti din stângăcia pietrei...! ― femeie castă în a cărei inimă inima nimeni nu şi-a deschis-o.
Câini de lux privesc portretul cerşetorului,
Ce tristă e pâinea precupeţului în deşert!
Carnea cenuşie a văduvei apune în somn,
Firi pătimaşe stăpânesc noroiul şi nisipul mişcător,
Clepsidra îşi cere dreptul la viaţă,
Profesorul de scrimă se hrăneşte cu măruntaiele bănuielii...
Distribuie: