Tu ești împlinirea vieții mele

marți, 11 februarie 2020

Tu ești împlinirea vieții mele

Iubito, cândva, aș vrea sa-mi spui;
Chiar m-ai iubit pe mine?
Acum mă simt al nimănui...
Și înstrăinat de tine.

Mă îndemn cu teamă să revin,
Scriu multe rânduri fără noimă,
Printre priviri plânge-un suspin...
Și n-o face de formă.

Îmi fac curaj, poate cu rost,
Nu-ți simt vibrația de-odinioară,
Ce ne-a rămas, un rest anost,
Și viața noastră e hilară.

Gândul avid te urmărește,
Și-mi fac reproșuri, ca un prost,
Iubirea-n mine mereu crește...
Deși-s conștient că sunt... un fost.

Ceva mă cheamă înspre tine,
Ceva mă îndeamnă să mai fim,
Îmi fierbe sângele în vene...
Și aș da orice să ne iubim.

Autor: Gabriel Stănciulescu

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.